E destul de cald. Sebastian se preagateste sa plece. Pe drum soarele arde tot ce apuca in cale: plante, oameni, case, strazi. Se mai vede din cand in cand cate un mic cadavru in descompunere pe mijlocul soselei, probabil apartinand al unui pisoi. Din cauza caldurii, pare sa degaje un miros insuportabil . O mica rafala de vant iti aduce mirosul . Urat, foarte urat !

Sebastian se da jos din masina. Destul de cald afara si nici urma de om. Totul pare ca intr-un desert, sunt case ,paduri , rauri prin preajma dar nici urma de pui de om. Nimic. Totul pare acaparat in totalitate de soare. Arde destul de tare. Mai pe seara primeste un telefon. O voce cunoscuta lui il invita la o plimbare mai pe seara. Accepta.

E ora 6 . Seara nu poti sa zici ca e , soarele nu se gandeste sa apuna dar, nu mai are o putere asa mare de ardere si din cand in cand mai adie si vantu. Acest lucru creeaza o atmosfera placuta. Incetu cu incetu se vad oameni iesind pe strada. Sebastian se intalneste cu vocea din telefon. Ioana se bucura cand il vede. Merg mai departe, plimbandu-se pe strada. Incep sa vorbeasca diferite lucruri precum povestile de la scoala si nazbatii petrecute cu prietenii. Comunicarea dintre e din ce in ce mai deschisa si intre ei se leaga o legatura stransa. Sebastian simte primul aceasta chestie dar nu face nimic, se face ca nu isi da seama. Dupa cateva zile isi mai dau o intalnire. De data asta e mai serios. La adierea vantului cateva suvite din parul ei negru urmeaza directia vantului . Sebastian simte ca poate sa ia atitudine dar, ceva e prea puternic, ceva parca il opreste sa mai gandeasca , timpul nu mai are valoare. Pentru o secunda mintea lui e invadata de flash-uri multe. Isi imagineaza cum va fi in continuare, un fel de previziune. Ioana observa ca pentru un moment Sebastian e cu gandul in alta parte , se uita la el mai de aproape, el fiind fara nicio reactie. Il priveste in ochi si se apropie mai mult. In momentul acela Sebastian revine, nu mai viseaza. O vede cum se apropie de el si inchide ochii si isi da si el seama ca e momentul. Se saruta pasional. Ea il apuca de mana , el de mijloc, ca mai apoi sa se ia in brate si sa se sarute in continuare. Desi e cam cald , temperatura nu mai conteaza, nimic nu mai conteaza.

Se face ora 8 si soarele incepe sa apuna. Sebastian o conduce pe Ioana acasa, promitinadu-i ca se vor intalni si urmatoarea zi. Dupa ce pleaca de la ea , se indreapta spre casa. Ioana e numai in mintea lui , asa ca drumul spre casa pare destul de scurt. In uramtoarele zile se cunosc din ce in ce mai mult. Sebastian ii stie fiecare gand ce ii trece prin minte si il citeste pe fata ei. Insa ea nu se gandeste decat la el si la cat de mult il iubeste si tine la el, la nimic altceva.