_____Nick Bostrom, profesor de filosofie la Universitatea Oxford, a intreprins recent o analiza a riscurilor majore cu care se confrunta omenirea si care i-ar putea aduce acesteia sfarsitul. Punctul central al analizei realizate de profesorul Bostrom il constituie notiunea de risc existential. Spre deosebire de riscurile suportabile (care i-ar permite „victimei“ sa-si revina dupa catastrofa), cele existentiale ar afecta in chip grav si ireversibil specia umana. Aceste riscuri sunt un fenomen de data recenta; de aceea, dupa spusele prof. Bostrom, e util sa le cunoastem, sa le evaluam si, mai ales, sa le distingem de celelalte tipuri de risc, cu atat mai mult cu cat nu detinem mecanismele biologice sau culturale care sa ne permita sa le facem fata in mod eficient.
_____Oamenii au avut multe de indurat de-a lungul timpului – secete, epidemii, razboaie –, dar, pana acum, nici una dintre aceste catastrofe nu a pus, totusi, in pericol soarta intregii umanitati. De fapt, pana pe la mijlocul secolului XX se poate spune ca riscurile existentiale aproape ca n-au existat – cu exceptia eventualitatii ca Terra sa se ciocneasca la un moment dat cu un asteroid sau cometa, dar probabilitatea unui astfel de eveniment a fost intotdeauna extrem de mica. Deci riscurile existentiale sunt o „inventie“ recenta. Primul dintre aceste riscuri a inceput sa ne ameninte odata cu inventarea bombei atomice, urmata de dezvoltarea arsenalelor nucleare ale superputerilor mondiale. Desi se fac eforturi mari pentru reducerea acestui risc, Holocaustul nuclear ramane o amenintare.
_____La fel de ingrijoratoare sunt dezvoltarea nanotehnologiilor (care ar putea fi utilizate in mod deliberat pentru distrugeri in masa), avantul ingineriei genetice (fie din greseala, fie cu intentie, ar putea fi creati agenti patogeni impotriva carora am ramane fara aparare), o evolutie anarhica a inteligentei artificiale… Si tot un risc existential ar fi, dupa parerea profesorului Bostrom, intrarea intr-o etapa in care progresul sa fie atat de slab, iar rezultatele atat de putin conforme cu asteptarile, incat practic omenirea sa nu mai evolueze. Cum ar arata o lume viitoare daca, in cateva milenii, n-am mai progresa deloc – asta chiar ca e o tema pentru speculatii intunecate…
Suntem prea multi pentru aceasta planeta?
_____Poate cel mai onest si mai fara compromisuri „Da“ este rostit de VHMET – The Voluntary Human Extinction Movement (Miscarea pentru Extinctia Voluntara a Omenirii). Suna oribil, dar nu e vorba despre o secta care propovaduieste sinuciderea in masa. Nu e vorba nici macar despre o organizatie cu conducatori, ierarhie, purtatori de cuvant etc. Este doar un curent de opinie, o conceptie de viata, care sustine ideea ca specia umana a exploatat deja atat de mult resurseleTerrei, incat lucrul cel mai de bun-simt pe care l-ar putea face ar fi sa inceteze sa se mai reproduca, sa inceteze sa mai adauge alte fiinte umane celor sase miliarde care se zbat deja sa traiasca pe o planeta bolnava si secatuita. Totusi, mesajul VHMET, desi radical, nu este deloc apocaliptic; mai mult, citind materialele de pe site (http://www.vhemt.org) , te surprinde umorul (chiar daca uneori amar) si tonul rezonabil pe care sunt explicate – cu fapte si cifre – consecintele cresterii populatiei si solutiile alternative la presiunile de tot felul care ii imping pe oameni sa aiba copii. Desi nu suntem de acord cu tot ceea ce scrie acolo, continutul site-ului merita citit.