_____Lumea dupa 12 decembrie 2012. Sunt voci care sustin ca mayasii nu au mai inregistrat nimic dincolo de aceasta data fatidica, insa exista documente care par sa contrazica acest lucru. Anumite ramasite ale culturii mayase vorbesc si despre alte evenimente care au loc dupa 2012. Multe dintre acestea sunt prezentate sub forma unor date foarte indepartate. Intr-una dintre tablitele inscriptionate de la Palenque, apare o alta data a calendarului, 1.0.0.00.8 5 Lamat 1 Mol, echivalentul datei de 21 octombrie 4772, cu aproape 3 000 de ani in viitor. Regele Pacal din Palenque a prezis ca la aceasta data un important eveniment mayas isi va sarbatori a 88-a aniversare, sugerand astfel ca acesta nu credea ca lumea se va termina in 2012.
_____In ciuda imensei publicitati si discutiilor care se desfasoara pe seama acestui eveniment ce se apropie, Susan Milbrath, curator la Muzeul de Istorie Naturala din Florida, a declarat in numele comunitatii arheologice ca nu a fost descoperit, pana in prezent, vreun document care sa ateste ca maya credea ca lumea se va sfarsi in 2012, ci doar ca in acel moment se va incheia un mare ciclu calendaristic, care fara indoiala va avea si urmari la nivel planetar, dar nu neaparat apocaliptice. “Pentru vechii maya, data reprezinta o mare sarbatoare de incheiere a unui intreg ciclu”, declara Sandra Noble, director executiv la Foundation for the Advancement of Mesoamerican Studies din Florida. In viziune acesteia, intreaga isterie mediatica declansata in jurul acestui eveniment, nu este decat o ocazie de castig pentru anumite parti. Parerea acestora este sustinuta si de E. Wyllys Andrews, director la Universitatea Tulane:”Va fi un alt ciclu. Stim cu siguranta ca civilizatia maya stia ca mai fusese un astfel de ciclu inainte, ceea ce implica si faptul ca stiau ca va urma un altul.”
_____Unii oameni de stiinta sunt de acord asupra faptului ca, in ciuda metodelor si mijloacelor stiintifice de care dispunem, nu putem prevedea viitorul intocmai. Pentru acestia, mesajul profetiilor este ca trebuie sa ne pastram o atitudine optimista in ceea ce priveste viitorul. Tot timpul oamenii s-au gandit ca sfarsitul lor este aproape, l-au anticipat si l-au asteptat. Pana in prezent, insa, s-au inselat de fiecare data.
Alte sfarsituri ipotetice:
-8 septembrie 2040 – Aliniere planetara, despre care se crede ca va avea efecte nefaste asupra Pamantului, provocand, in mod special, cutremure foarte puternice
-2076 – sfarsitul calendarului musulman
-2240 – sfarsitul calendarului evreiesc

_____Nu doar mayasii sunt de parere ca ni se pregateste ceva. Numeroase documente, carti sau marturii pastrate par sa vina in sustinerea teoriei sabiei lui Damocles.
_____Cu putin timp inaintea erei noastre, traia intr-o pestera vestita Sybilla, prezicatoarea lui Apollo, care isi scria viziunile, dupa iesirea din transa, pe frunze de stejar. O parte dintre acestea au fost colectionate si pastrate in ceea ce reprezenta templul lui Jupiter. Dupa una dintre viziuni, prezicatoarea a anuntat ca viata pe Pamant va avea 9 perioade a cate 800 de ani. Conform acesteia, omenirea tocmai traverseaza ultima perioada. Pe langa asta, ea a mai prevazut ascensiunea Imparatului Constantin si nasterea lui Isus cu 20 de ani inainte, ceea ce i-a indreptatit pe multi sa o considere o precursoare a crestinismului.
_____I Ching sau “Cartea schimbarilor” era folosita in general pentru previziuni si sfaturi de natura personala. Citirea se facea pe baza unor hexagrame, formate din linii continue sau intrerupte, existand 64 de combinatii posibile. Insa de la un oracol personal, I Ching a devenit in ultimele decade un soi de carte a apocalipsei. Totul a pornit de la controversatul cercetator Terence McCanon, care a realizat o reprezentare grafica matematica a celor 64 de hexagrame care compuneau I Ching, din care a reiesit un soi de harta a timpului. Acesta a recunoscut un tipar in cele 64 hexagrame, pe care le-a transpus intr-un grafic, in care se regaseau date importamte ale istoriei omenirii. Diagrama incepe din anul 1000 i.e.n., momentul crearii cartii I Ching. Printre altele, McCanon a observat ca anul caderii imperiului roman sau cele doua razboaie mondiale sunt marcate grafic cu o linie descendenta, in vreme ce in dreptul datei descoperirii Lumii Noi exista o linie ascendenta. Insa curiozitatea acestui tabel grafic este data de faptul ca se incheie in dreptul datei care ii corespunde calendaristic lui 21 decembrie 2012.
_____O alta prezicatoare care a trait in Anglia la inceputul anilor 1 500, denumita mama Shipton, despre care se spune ca ar fi fost jumatate umana si jumatate fiinta supranaturala, vine sa sutina prezicerile altor oracole, adaugand chiar unele noi. Aceasta a anticipat corect moartea lui Henric al VIII-lea, domnia reginei Victoria, marea ciuma sau ororile celor doua razboaie mondiale si apocalipsa, cand conform viziunilor acesteia, jumatate din populatia planetei va pieri
_____Una dintre cele mai exacte surse privitoare la ipotetica apocalipsa este calendarul mayas, deoarece ofera o data concreta a ceea ce va sa fie sfarsitul lumii: anul, luna si ziua. Este o predictie exacta venita de la o civilizatie care isi lua calendarul in serios, obsedata de tinerea socotelii timpului, intr-atat de exact, incat au putut prezice eclipse in viitorul indepartat. Calendarul este si profetic: 5 martie 1519 este data exacta la care mayasii au prevestit sosirea conquistadorilor condusi de Cortes. In acea zi, istoria consemneaza debarcarea capitanului spaniol pe tarmurile Lumii Noi. In 21 decembrie 2012 calendarul mayas isi incheie un mare ciclu, caruia, cel putin in aparenta, nu-i mai urmeaza nimic.
_____Astronomii moderni confirma calculele mayasilor. Pamantul se va afla intr-un aliniament exact cu Soarele si cu centrul Caii Lactee, un eveniment galactic care are loc o data la 25 800 ani. Nimeni nu stie exact care vor fi efectele acestui aliniament asupra Pamantului, insa geofizicienii au o teorie care vine in sustinerea prezicerilor mayase: este vorba despre fenomenul inversarii polilor, in cadrul caruia acestia isi inverseaza pozitiile, cauzand catastrofe naturale in lant care vor zgudui lumea intreaga: cutremure, tsunami, incendii care vor avea ca rezultat pagube materiale si pierderi importante de vieti omenesti. Aceasta ar fi totodata si ultima catastrofa pe care omenirea ar trebui sa o infrunte. Albert Einstein este unul dintre primii oameni de stiinta care au sustinut aceasta teorie inca din 1955. Un nou studiu al Universitatii Princeton dezvaluie faptul ca Pamantul nu se confrunta cu aceasta schimbare dramatica pentru prima data. In urma cu 800 de milioane de ani, Polul Nord se afla in mijlocul Pacificului, iar Alaska se afla la ecuator. Miscarea nu s-a petrecut brusc, ci de-a lungul unei lungi perioade de timp.
_____Dincolo de oracole, calendare si magicieni, stiinta moderna vine cu propria sa previziune asupra datei la care lumea se va sfarsi. Este vorba despre world wide web, care a reusit sa creeze un circuit de comunicare fara precedent in istoria omenirii. Internetul poate fi mai mult decat un simplu punct de referinta al previziunilor apocaliptice. Acesta a devenit chiar mijlocul de transmitere al unui astfel de mesaj, care de aceasta data nu apartine unei vrajitoare care traieste intr-o pestera si nici unei carti chinezesti. Profetii insapimantatoare au inceput sa apara dintr-o directie care nici macar nu este umana, un “oracol” numit “web-bot”. Programul scaneaza world wide web-ul pentru a sorta informatiile legate de viitor, avand ca rezultat o serie de profetii, care sunt in final, la fel de ambigue ca si oracolele lumii antice. Acesta incearca sa citeasca starile inconstiente ale omenirii, scanand masiv limbajul folosit in mii de site-uri web. Procesul implica mai multe programe numite “paienjeni” sau “agenti”, care citesc tot internetul, in cautarea unor anumite cuvinte-cheie. Programul a fost conceput initial pentru realizarea unor previzuni financiare, legate de bursa si de investitii. In 2001, unii programatori au observat ca rezultatele obtinute erau mai mult decat simple informatii financiare. Frazele au inceput sa se lege, sa se combine cu anumite date din calendar, incepand sa primeasca un sens. Specialistii si-au dat seama ca ar putea avea de-a face cu niste predictii legate de evenimente viitoare. Unul dintre evenimentele majore pe care dezlegarea acestor fraze le-a putut prezice sunt chiar atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001.
_____Daca intr-adevar acest sistem functioneaza, atunci viitorul nu arata prea roz: pe langa calamitati naturale, conflicte armate, apare si data de 2012. Web-Bot prezice ca anumite catastrofe vor lovi Pamantul la acea data, ca urmare a unei alinieri stranii a planetelor.

_____Oracolele au prezis o apocalipsa care va avea loc in timpurile noastre, centrata in jurul anului 2012. Toate sugereaza ca ceva se va intampla in acea zi. Chiar daca majoritatea au fost scrise in urma cu sute de ani, acuratetea lor intereseaza in mod special lumea moderna, deoarece previziunile apocaliptice pe care le contin se refera in mod special la perioada pe care noi o traim in prezent. Este o profetie sau doar o coincidenta?
_____Maya a fost una dintre cele mai cunoscute civilizatii din Mezoamerica. Istoria maya cunoaste trei faze: perioada preclasica, care incepe in jurul anului 2600 i.Cr., clasica si postclasica, perioada care s-a incheiat cu cateva secole in urma, desi sunt voci care sustin ca populatia maya nu a disparut cu adevarat niciodata. Perioada cuprinsa intre anii 250 e.n. si 900 e.n., cunoscuta si sub numele de perioada clasica, avea sa insemne apogeul culturii mayase. Domeniile vaste pe care acestia le ocupau, incluzand teritoriul actual al Mexicului, Guatemalei, nordul Belizelor si vestul Hondurasului, au contribuit la supravietuirea si perpetuarea acestei civilizatii pentru o lunga perioada de timp.
_____Desi nu mayasii au fost cei care au pus bazele astrologiei, epigrafiei, scrisului sau sistemelor calendaristice, ci le-au preluat de la o puternica civilizatie antecesoare, olmecii, aceste stiinte au fost desavarsite de catre mayasi. Nici cunostintele de arhitectura si inginerie nu le erau straine. Marturie a acestui fapt stau constructiile care le-au supravietuit timp de secole: arhitectura ceremoniala, incluzand piramide care serveau drept temple, palate si observatoare astronomice, rezervoare subterane in care colectau si pastrau apa de ploaie, toate construite fara ajutorul uneltelor de metal. In jurul anului 300 e.n., mayasii au adoptat un sistem de conducere ierarhic, condus de regi si de nobili. Civilizatia s-a dezvoltat intr-un regat foarte bine structurat in timpul perioadei clasice. Societatea lor era formata din mai multe state independente, fiecare dintre ele avand atat o societate agricola rurala, cat si intinse localitati urbane, construite in jurul lacasurilor de cult. Declinul a inceput dupa anul 900 e.n., cand, din motive inca ramase neintelese, mayasii din regiunile sudice si-au abandonat orasele. Ulterior, formatiunile nordice au fost integrate in civilizatia tolteca, ceea ce le-a prelungit existenta si cultura pana in jurul anului 1200. Cateva formatiuni periferice au continuat sa existe pana la venirea conquistadorilor, la inceputul secolului XVI.
_____Conceptul de calendar mayas in sine este unul complex, asta deoarece nu exista doar unul, ci trei astfel de calendare. Primul dintre ele este calendarul religios, care are nevoie de 260 de zile pentru a completa un ciclu religios. Cel de-al doilea este cel solar, care are 365 de zile, numit Haab. Echivalentul a ceea ce cunostem noi in prezent a fi un an, insemna la mayasi echivalentul unui Tun, 20 de Tun inseamna un Katun, 20 de katun este echivalentul unui Baktun (aproape 400 de ani), iar 13 Baktun inseamna Marele Ciclu de 1 872 000 zile sau 5 200 de Tun, adica 5 125 de ani. Primele doua calendare erau folosite pentru a prezice influente care puteau schimba destinul, preziceri personale sau evenimente apropiate. Insa nici unul dintre ele nu contine teribila sentinta care da nastere unor dezbateri din ce in ce mai aprinse, pe masura ce momentul se apropie. Toate acestea sunt prevazute de un al treilea sistem, cel numit “Calendarul cel lung.”
_____Calendarul gregorian, pe care il folosim in prezent, a fost introdus in Europa in 1582. Conform acestuia, Pamantul face o orbita completa in 365,25 de zile, cu o eroare de 0.0003 %, o masuratoare destul de exacta, avand in vedere ca a avut loc in urma cu 400 de ani. Calenadrul mayas este derivat din cel al predecesorilor lor, olmecii, a caror cultura dateaza cu 3000 de ani mai devreme. Acestia, fara a avea la indemana instrumentele secolului XVI european, au reusit sa aproximeze un an in 365,2420, deci cu o eroare de 0.0002 %, o masuratoare mult mai precisa si, mai ales, facuta mult mai devreme.
_____Oamenii de stiinta au incercat sa coreleze sistemul de numerotare al calendarului mayas cu calendarul gregorian, inca de la inceputul acestui secol. Aceasta corelatie, cunoscuta sub denumirea de corelatia GMT, a fost finalizata in 1950. Astfel, inceputul Marelui Ciclu sau ziua 0.0.0.0.0. ii corespunde datei de 11 august 3114 I.Cr. si se termina in 13.0.0.0.0 sau 21 decembrie 2012. De-a lungul decadelor ce au urmat, multe dezbateri s-au focusat pe gasirea corelatiei exacte dintre cele doua calendare. Majoritatea cercetatorilor din domeniu sunt de acord insa ca aceasta echivalare este cat se poate de exacta, ceea ce inseamna ca intr-adevar, sfarsitul calendarului maya corespunde datei de 21 decembrie 2012.
_____In 21 decembrie, in timpul solstitiului de iarna, o conjunctura planetara mai putin obisnuita va avea loc: Pamantul se va alinia cu Soarele, care se va afla in mijlocul ecuatorului galaxiei Caii Lactee, alcatuind ceea ce vechii maya numeau “Copacul sfant”. Ciudata aliniere nu va fi brusca, ci este pregatita de cateva mii de ani, pentru a avea loc in data de 21 decembrie 2012, la ora 11:11 a.m. GMT. Conform credintei mayase, centrul galaxiei este uterul cosmic: loc al mortii, al transformarii, al regenerarii si al renasterii. Acest moment marcheaza finalul calendarului.

_____Nick Bostrom, profesor de filosofie la Universitatea Oxford, a intreprins recent o analiza a riscurilor majore cu care se confrunta omenirea si care i-ar putea aduce acesteia sfarsitul. Punctul central al analizei realizate de profesorul Bostrom il constituie notiunea de risc existential. Spre deosebire de riscurile suportabile (care i-ar permite „victimei“ sa-si revina dupa catastrofa), cele existentiale ar afecta in chip grav si ireversibil specia umana. Aceste riscuri sunt un fenomen de data recenta; de aceea, dupa spusele prof. Bostrom, e util sa le cunoastem, sa le evaluam si, mai ales, sa le distingem de celelalte tipuri de risc, cu atat mai mult cu cat nu detinem mecanismele biologice sau culturale care sa ne permita sa le facem fata in mod eficient.
_____Oamenii au avut multe de indurat de-a lungul timpului – secete, epidemii, razboaie –, dar, pana acum, nici una dintre aceste catastrofe nu a pus, totusi, in pericol soarta intregii umanitati. De fapt, pana pe la mijlocul secolului XX se poate spune ca riscurile existentiale aproape ca n-au existat – cu exceptia eventualitatii ca Terra sa se ciocneasca la un moment dat cu un asteroid sau cometa, dar probabilitatea unui astfel de eveniment a fost intotdeauna extrem de mica. Deci riscurile existentiale sunt o „inventie“ recenta. Primul dintre aceste riscuri a inceput sa ne ameninte odata cu inventarea bombei atomice, urmata de dezvoltarea arsenalelor nucleare ale superputerilor mondiale. Desi se fac eforturi mari pentru reducerea acestui risc, Holocaustul nuclear ramane o amenintare.
_____La fel de ingrijoratoare sunt dezvoltarea nanotehnologiilor (care ar putea fi utilizate in mod deliberat pentru distrugeri in masa), avantul ingineriei genetice (fie din greseala, fie cu intentie, ar putea fi creati agenti patogeni impotriva carora am ramane fara aparare), o evolutie anarhica a inteligentei artificiale… Si tot un risc existential ar fi, dupa parerea profesorului Bostrom, intrarea intr-o etapa in care progresul sa fie atat de slab, iar rezultatele atat de putin conforme cu asteptarile, incat practic omenirea sa nu mai evolueze. Cum ar arata o lume viitoare daca, in cateva milenii, n-am mai progresa deloc – asta chiar ca e o tema pentru speculatii intunecate…
Suntem prea multi pentru aceasta planeta?
_____Poate cel mai onest si mai fara compromisuri „Da“ este rostit de VHMET – The Voluntary Human Extinction Movement (Miscarea pentru Extinctia Voluntara a Omenirii). Suna oribil, dar nu e vorba despre o secta care propovaduieste sinuciderea in masa. Nu e vorba nici macar despre o organizatie cu conducatori, ierarhie, purtatori de cuvant etc. Este doar un curent de opinie, o conceptie de viata, care sustine ideea ca specia umana a exploatat deja atat de mult resurseleTerrei, incat lucrul cel mai de bun-simt pe care l-ar putea face ar fi sa inceteze sa se mai reproduca, sa inceteze sa mai adauge alte fiinte umane celor sase miliarde care se zbat deja sa traiasca pe o planeta bolnava si secatuita. Totusi, mesajul VHMET, desi radical, nu este deloc apocaliptic; mai mult, citind materialele de pe site (http://www.vhemt.org) , te surprinde umorul (chiar daca uneori amar) si tonul rezonabil pe care sunt explicate – cu fapte si cifre – consecintele cresterii populatiei si solutiile alternative la presiunile de tot felul care ii imping pe oameni sa aiba copii. Desi nu suntem de acord cu tot ceea ce scrie acolo, continutul site-ului merita citit.

_____Oricum, expeditia arheologica trebuie sa se grabeasca, fiindca nu numai vegetatia pune stapanire pe asezarile umane, ci si apele si nisipurile. Terenurile joase, inundabile, asanate si indiguite – lunca Dunarii, campia Tamisei, polderele olandeze – se intorc sub ape. Iar in Israel, campiile transformate in teren arabil prin complexe sisteme de irigatii redevin intinderi de desert. Fauna evolueaza si ea, fiecare specie mergand pe un drum propriu. Haite de caini salbaticiti cutreiera tinuturile, aratand tot mai mult ca stramosii lor, lupii; legile selectiei naturale inlocuiesc selectia artificiala practicata de om timp de milenii la oi, vite si cai, iar rasele se incruciseaza intre ele si evolueaza spre forme mai rustice, cu infatisare primitiva.
_____In fostele parcuri nationale africane, populatiile de elefanti se inmultesc anarhic, distrugand vegetatia pe arii intinse, pana cand echilibrul natural se restabileste de la sine. Dar nici fauna, nici vegetatia nu mai sunt ceea ce au fost inainte de aparitia rasei umane. Timp de secole, omul a adus schimbari ordinii primordiale a lumii, transportand specii de plante si animale de pe un continent pe altul, iar acum, odata cu disparitia marelui modelator, aceste specii exotice isi gasesc, cele mai multe, un loc anume – o nisa ecologica in cadrul noilor ecosisteme. La o jumatate de mileniu de absenta a omului din peisaj, Europa s-a acoperit cu intinse paduri de fag si stejar in zonele mai joase, de molid in cele inalte, iar urmele fostelor sosele abia se mai vad, in timp ce, sub stratul de sol si vegetatie, timpul isi continua opera de distrugere a milioanelor de schelete ruginite de masini.
_____Fara influenta „incalzitoare“ a civilizatiei, o noua era glaciara, programata in ciclurile cosmice, readuce in Europa, 10.000 de ani mai tarziu, ghetarii care, in lenta lor inaintare, transforma peisajul, stergand si ultimele ramasite ale oraselor care au inflorit aici in urma cu 100 de veacuri. Cat de relativ este totul si cat de cruda poate fi uneori ironia cu care evenimentele istoriei „comenteaza“ actiunile omului se poate vedea dintr-o analiza a ceea ce s-ar intampla peste inca vreo cateva milenii.
Ce ramane in locul nostru?
_____Poate cel mai insuportabil lucru ar fi sa stim ca gunoiul nostru va supravietui mai mult decat ceea ce am creat pentru a dura. Chiar daca miliardele de ambalaje din plastic vor fi faramitate in particule din ce in ce mai mici, acestea vor trece neprocesate prin sistemul digestiv al animalelor si deci nu vor disparea, caci plasticul nu e biodegradabil. Aproape tot plasticul produs din 1950 pana acum – miliarde de tone – exista inca in natura sub o forma sau alta, singura solutie de a scapa de el fiind ca vreo specie de animal sa devina capabila sa-l asimileze si sa-l transforme.
_____La 100.000 de ani de la disparitia umanitatii, arhelogii veniti din galaxia vecina ar avea surpriza de a descoperi, analizand o mostra de nisip de pe oricare dintre plajele Terrei, milioane de granule minuscule, colorate, din plastic, amestecate printre firele de nisip – adica tot ceea ce a mai ramas din sacosele, jucariile, telefoanele mobile, pieptenii si carcasele noastre de calculator. Vizitatorii ar mai gasi si ceva urme de plumb, mercur, zinc si alte metale – reziduuri ale poluarii produse de industria electronica si de cea de masini. Din fericire, radioactivitatea lor ar fi atunci mica, deoarece deseurile radioactive ingropate adanc in sol
se descompun treptat; plutoniul, de pilda, are un timp de injumatatire de 24.000 de ani. Asadar, ramasitele materiale ale civilizatiei noastre ar disparea destul de repede. Dar alte urme? Timp de inca vreo cateva zeci de milenii, prin spatiul cosmic ar mai putea fi interceptate diverse unde – vestigii ale unor transmisii radio, TV sau radar, poate ultime strigate de ajutor lansate in eter. Dar, 100.000 de ani mai tarziu, si acestea s-ar pierde…
_____Au trecut cateva milioane de ani si evolutia vietii pe Pamant continua. Fara transportul asigurat de om, insulele au ramas complet izolate unele de altele, fiecare devenind un laborator pentru experimentele evolutiei. Stranii forme de viata – rozatoare enorme si feroce, erbivore colosale, primate cu comportamente bizare – ar putea fi punctul de plecare pentru o noua cotitura in destinul ecosferei planetei. In cele din urma, o noua specie inteligenta ar putea prelua controlul. Dar, daca ar incerca sa construiasca o civilizatie asemanatoare celei umane disparute, ar fi defavorizata: „capitalul“ cu care ar porni ar fi jalnic, de vreme ce noi vom fi secatuit planeta de resursele usor exploatabile, extragand cantitati enorme de minereuri si combustibili fosili. Ar fi nevoie de zeci de milioane de ani pentru refacerea rezervelor de carbune si petrol. Pana la urma, insa, ce conteaza daca apare o alta specie inteligenta, care creeaza o noua civilizatie? Pe termen lung, nu numai viata pe Pamant, ci si Pamantul insusi vor disparea. Peste cinci miliarde de ani, Soarele se va dilata, transformandu-se intr-o giganta rosie – stadiul aproape final de viata al unei stele. Masa enorma va inghiti Terra si, cu asta, si cel din urma martor al civilizatiei umane va disparea. Lucrurile care ne-ar putea supravietui cel mai mult ar fi vehiculele interstelare pe care vom fi apucat sa le lansam. De pilda sondele Voyager si Pioneer, trimise in spatiu de catre NASA in anii ‘70, care urmeaza sa iasa din Sistemul Solar, pierzandu-se in imensitatea Cosmosului. Voyager I va avea nevoie de 20.000 de ani pentru a strabate centura Oort – enormul brau de comete care inconjoara Soarele. Apoi, cu sistemele de transmisie si inregistrare devenite de mult timp nefunctionale, Voyager se va roti la nesfarsit prin galaxie.
_____In vidul absolut, lipsit de lumina, care inconjoara stelele, pare ca nimic n-ar putea avaria structura de metal a sondei. Totusi, in cele din urma, si aceasta se va descompune, metalul sublimandu-se treptat – adica trecand din stare solida in stare gazoasa – si prefacandu-se, cu timpul, in atomi imprastiati in Univers. La 20 miliarde de ani dupa ce Pamantul va fi pierit, cea din urma ramasita a civilizatiei umane – ce pare atat de infloritoare azi – va fi disparut pentru totdeauna.

_____Orasele sunt invadate de sobolani, care devasteaza magazinele de alimente, hranindu-se cu tot ce pot gasi si concurand cu cainii vagabonzi pentru resturile de mancare si pentru cadavrele umane. Ca urmare a abundentei alimentare, animalele fac mai multi pui; populatiile sobolanesti cresc exponential pana cand, hrana epuizandu-se, rozatoarele incep sa se manance intre ele. Si, in tot acest timp, natura isi continua opera de recucerire. Buruieni prind sa rasara din crapaturile asfaltului si ale betonului. Pe acoperisurile cladirilor cresc ierburi salbatice si chiar cate un copacel. Radacinile arborilor deformeaza asfaltul, il fac sa crape si, in cele din urma il strapung. Deasupra acestuia, din resturile vegetale adunate iarna dupa iarna se formeaza, in cativa ani, un nou strat de sol. Copacii cresc netulburati, incalcindu-si ramurile deasupra a ceea ce, candva, erau strazi citadine, alcatuind treptat paduri ciudate, unde se amesteca specii indigene si exotice. Iar la umbra acestor paduri, isi gaseste un loc prielnic iedera, care imbratiseaza trunchiurile copacilor si incepe apoi, sa se catere, lent, dar fara odihna, pe peretii cladirilor. Plantele isi strecoara radacinile, tulpinile si ramurile peste tot, faramitand incet, dar sigur, zidurile. Apa ploilor si a zapezilor se infiltreaza in fisuri, ingheturile si dezgheturile alternative dezagrega lent betonul si caramida. Pe masura ce plantele colonizeaza orasele, ele sunt urmate de insecte; iar acestea – de pasari si mamifere.
_____Am avut deja prilejul sa vedem astfel de procese si rezulatele lor: orasele invadate de jungla din America de Sud, dar si, mai aproape de noi, istoric si geografic, orasul Pripyat din Ucraina. Construit pentru muncitorii centralei atomice de la Cernobil, acesta a fost parasit dupa accidentul din 1986. Douazeci de ani mai tarziu, spatiile deschise sunt verzi, iar placile pavajului arata de parca ar fi fost rascolite de un cutremur violent, pe cand, in realitate, sunt doar dislocate de cresterea viguroasa a radacilor plantelor. Natura a luat orasul din nou in stapanire. E momentul sa ne intrebam ce ar putea gasi un arheolog venit de pe alta planeta daca drumurile lui profesionale l-ar aduce pe Terra. Oare ce ar mai descoperi el si ce fel de imagine despre fosta civilizatie umana a Pamantului ar putea construi?
_____Pe masura ce asezarile se prefac in pietre si pulbere, mostenirea umana se tot pierde. Arhivele digitale devenisera deja nefolositoare din clipa in care alimentarea cu energie electrica incetase. Cartile, operele de arta, toate obiectele create de om timp de milenii se descompun treptat. Doar in morminte sau in ascunzatori bine izolate mai rezista cate ceva care sa-i ofere arheologului galactic material de studiu. Unele dintre cele mai bine conservate asemenea comori constituie pentru cercetator descoperiri epocale – de pilda mostrele de sol lunar aduse de misiunea Apollo si conservate intr-un adapost blindat din Houston.
In mod cu totul ironic, vechile edificii din piatra, aflate si azi in picioare, ar mai putea dura cateva mii de ani, pe cand cladirile moderne ar avea o viata mult mai scurta. Timp de cateva sute de ani, zgarie-norii inca s-ar mai inalta deasupra padurilor, bizare si grandioase constructii care i-ar lasa cu rasuflarea taiata pe sus-pomenitii arheologi extraterestri. Totusi, peste cateva secole, ploaia, vantul, vegetatia le-ar sfarama zidurile. Umezeala si oxigenul din aer corodeaza armatura de otel si sfarsitul este aproape. Imensele edificii indreptate spre nori devin gramezi de moloz, pe care natura le transforma, in cativa ani, in dealuri inverzite.

_____Sunt zile cand, epuizat de viata intr-un oras murdar si zgomotos, satul de gunoaie, de aerul irespirabil, de vacarmul si inghesuiala din trafic, te intrebi cu amaraciune: oare cum va fi aratat locul patimirii noastre in urma cu cateva milioane de ani, cand omul inca nu incepuse sa prefaca natura potrivind-o nevoilor sale?
_____Pornind de aici, putem merge mai departe cu exercitiul nostru de imaginatie: oare ce s-ar intampla daca specia umana ar disparea din peisaj? Ce s-ar alege din tot ceea ce a construit omul, care ar fi soarta creatiilor lui dupa 50, 100, 1.000 de ani…? Morbid subiect, desigur… Dar stiti ce? Haideti s-o facem, ca prea suntem suparati! Unii au facut-o deja, iar cele inchipuite de ei ne-ar putea sluji drept ghid. Povestea de groaza care urmeaza este inspirata de scenariul SF imaginat de un renumit scriitor britanic, Stephen Baxter. Sa ne imaginam unul dintre orasele Terrei, incepand din clipa in care ultima fiinta umana si-a dat sufletul, in urma unei epidemii devastatoare, produsa de un virus. Creat in laborator in scopuri militare, acesta a scapat de sub control, nedand timp pentru fabricarea unui antidot eficient si dovedindu-se cu mult mai virulent decat crezusera cei care l-au conceput. In doua luni, toata populatia globului a pierit. Lipsit de oamenii care sa-i asigure mersul inainte, tot esafodajul construit de ei in mii de ani de progres intra in colaps: fabricile, bancile, spitalele – nimic nu mai functioneaza. Dupa doua luni de haos si agonie, totul ia sfarsit.
_____Primele zile sunt parca ireale: nu se mai aud zgomotul masinilor, zarva santierelor, sunetul glasurilor omenesti. Noaptea, luminile inca ard, functionand pe baza rezervelor de energie ramase si a controlului automat. Dar aproape nimic nu mai huruie, nu mai vuieste, nu mai zdrangane. Peste jungla de asfalt, beton si sticla rasuna doar glasurile pasarilor, iar dincolo de marginea oraselor, animalele domestice ramase de izbeliste se tanguiesc pe felurite glasuri. In 20-30 zile, uzinele furnizoare de utilitati, lipsite de lucrarile de intretinere absolut necesare, ajung in colaps. Epuizarea rezevelor de energie electrica scufunda orasele in intuneric. In asezarile aflate langa oceane sau cursuri de apa, statiile de pompare nu mai reusesc, in lipsa interventiei umane, sa mentina controlul asupra nivelului apei, iar galeriile de metrou sunt inundate in curand. Dupa cateva saptamani, centralele atomoelectrice sucomba si ele: topirea miezurilor radioactive provoaca accidente nucleare, soldate cu scurgeri de deseuri toxice.
Si totusi, viata merge mai departe; in fond, au mai ramas milioane de specii – plante, animale, ciuperci…